Ghidul oportunității de grant

Practica australiană pune totul într-un singur document. Ghidul oportunității de grant spune cine poate candida, ce se finanțează și ce nu, câți bani sunt disponibili, criteriile de evaluare și ponderile lor, cum se iau deciziile și ce va cere acordul. Dacă o întrebare nu are răspuns acolo, în general nu are răspuns nicăieri.

Este o arhitectură a informației cu adevărat diferită de cea europeană, unde o fișă de topic trimite la un program de lucru care trimite la anexe generale care trimit la un acord de grant model. Solicitanții australieni citesc un document; cei europeni asamblează patru.

Criteriile de evaluare din ghid sunt criteriile după care punctează evaluatorii, în ordinea dată și cu ponderile date. Structurarea cererii astfel încât să le oglindească nu este o alegere stilistică, evaluatorii le parcurg în ordine, iar un argument pus în altă parte poate să nu aibă nicio căsuță în care să fie punctat.

Solicitanții europeni le citesc superficial, pentru că par un rezumat. Nu sunt: sunt documentul operativ, iar entitatea este ținută de el prin regulile Commonwealth.

Citiți secțiunea de eligibilitate și lista „ce nu finanțăm” înaintea oricărui alt lucru. Ghidurile australiene sunt neobișnuit de explicite în privința excluderilor, iar acele excluderi se aplică literal, nu se interpretează generos.