Beneficiar

Un beneficiar semnează acordul de grant și este parte la el. Asta îi dă două lucruri pe care nu le are nimeni altcineva din proiect: dreptul de a imputa costurile bugetului și de a primi bani UE pentru ele și obligația de a livra activitatea, de a raporta și de a păstra dovezile. Oricine altcineva atinge proiectul (subcontractanți, parteneri asociați, terți care primesc sprijin) este altceva, cu drepturi mai slabe și reguli diferite.

Cuvântul contează mai mult decât pare, pentru că în el sunt scrise condițiile de eligibilitate. Când un apel cere trei entități juridice independente din trei state membre sau țări asociate diferite, înseamnă trei BENEFICIARI. Un consorțiu cu doi beneficiari și patru parteneri asociați entuziaști pică la admisibilitate fără să fie citit vreodată pe fond, iar respingerea nu se contestă, este aritmetică, nu apreciere.

Fiecare beneficiar răspunde de costurile lui și de partea lui de activitate. În Horizon Europe nu există răspundere solidară pentru datoriile consorțiului: dacă un partener cheltuiește peste sau este găsit neeligibil la audit, recuperarea cade pe acel partener. Ce duce coordonatorul este fluxul de numerar, banii sosesc central și sunt distribuiți mai departe, motiv pentru care sănătatea financiară a coordonatorului este un risc real pentru toți ceilalți din consorțiu.

Două variante încurcă lumea. O ENTITATE AFILIATĂ are o legătură juridică cu un beneficiar (societate-mamă, filială, o legătură structurală permanentă) și poate imputa costuri fără să semneze ea acordul; trebuie declarată în propunere, nu adăugată ulterior. Un beneficiar CARE NU PRIMEȘTE FINANȚARE UE semnează acordul, poartă obligațiile și își raportează costurile, dar este plătit de altcineva, de regulă de propriul guvern. Așa participă partenerii din țări fără acorduri de asociere.

Obligațiile trec dincolo de proiect. Documentele care susțin costurile declarate trebuie păstrate cinci ani după plata soldului (trei ani când grantul nu depășește €60,000) iar un audit care sosește în anul patru este cât se poate de normal. A fi beneficiar înseamnă un angajament de cinci ani față de contabilitate, nu unul de trei ani față de cercetare.