Acțiune de inovare (IA)

O acțiune de inovare construiește, demonstrează, pilotează sau replică ceva care funcționează deja în principiu. Stă la nivelurile de maturitate tehnologică 5, 8: prototipare, testare într-un mediu relevant sau operațional, demonstrație de primă generație, replicare pe piață. Nu este locul în care aflați dacă o idee funcționează, este locul în care dovediți că funcționează la scară.

Rata de finanțare este 70% din costurile eligibile pentru organizațiile cu scop lucrativ și 100% pentru entitățile juridice fără scop lucrativ, iar ambele rate se aplică în interiorul aceluiași proiect. Un partener universitar este rambursat integral, în timp ce compania de lângă el își acoperă 30% din propriile costuri, din resurse proprii. Asimetria aceea trebuie planificată la bugetare, pentru că decide ce partener își poate permite ce pachet de lucru.

30% sunt bani reali care ies din companie, nu o contribuție pe hârtie. Pentru un partener cu o parte de buget de €1 milioane, înseamnă €300,000 din propriul numerar pe durata proiectului și este cel mai frecvent motiv pentru care un IMM entuziast se retrage între propunere și acordul de grant.

Cerințele de consorțiu sunt aceleași ca la RIA: trei entități juridice independente din trei state membre sau țări asociate diferite. Evaluarea folosește aceleași trei criterii și aceleași praguri, dar când două propuneri sunt la egalitate, la o IA decide Impactul, oglinda RIA, unde departajarea o face Excelența.

Livrabilele sunt mai grele decât la o RIA. Demonstratoarele, liniile-pilot și sistemele validate sunt scumpe, mai lente decât s-a planificat și dependente de furnizori, iar evaluatorii vor cere să vadă obiectul. Un plan de lucru care tratează un demonstrator fizic cu aceeași marjă ca pe un raport este optimist.