Contribuție în natură

O contribuție în natură este o resursă nemonetară luată în calcul pentru proiect: timp de lucru pe care nu îl facturează nimeni, folosirea echipamentelor sau a spațiilor, servicii donate, materiale puse la dispoziție gratuit. Este felul în care o organizație contribuie fără să transfere bani.

Dacă ea contează sau nu la cerința de cofinanțare ține exclusiv de regulile programului, iar sistemele se contrazic puternic. Unele acceptă contribuția în natură fără restricții, unele o acceptă doar din surse precizate, unele cer ca o parte definită din contribuție să fie în NUMERAR, iar unele nu o acceptă deloc. Programele coreene de cercetare-dezvoltare națională sunt un exemplu limpede de cerință de numerar care prinde solicitanți ce au bugetat timp de cercetare.

Evaluarea trebuie să fie documentată și să reziste. Timpul de lucru se evaluează la costul real din statele de plată, nu la tarife comerciale; folosirea echipamentelor, la amortizare sau la un tarif intern consacrat; serviciile donate, la cât ar costa un serviciu comparabil. Evaluarea optimistă este cea mai frecventă constatare din acest domeniu.

Aceeași contribuție nu poate conta de două ori. Timpul deja imputat altui grant sau deja socotit drept contribuție în altă parte nu mai este disponibil aici, iar auditorii fac reconcilieri între finanțatori tocmai pentru că aici apare dubla contabilizare.

Confirmați tratamentul înainte să construiți bugetul pe el. Descoperirea, după acordare, că era nevoie ca acea contribuție să fie în numerar este o problemă fără soluție ieftină și un motiv de rutină pentru care organizațiile se retrag între selecție și semnare.