Definiția IMM

Testul IMM al UE are două părți și amândouă trebuie îndeplinite: sub 250 de angajați ȘI fie o cifră de afaceri anuală de cel mult €50 milioane, fie un total al bilanțului de cel mult €43 milioane. Observați ȘI-ul și SAU-ul, o companie cu 300 de angajați nu este IMM, oricât de mică i-ar fi cifra de afaceri.

Capcana este că cifrele nu sunt doar ale companiei dumneavoastră. Legăturile de acționariat trag în calcul personalul și finanțele altor companii. O întreprindere AUTONOMĂ se numără doar pe sine. O întreprindere PARTENERĂ (unde o altă companie deține între 25% și 50%) adaugă o cotă proporțională din cifrele acelei companii. O întreprindere LEGATĂ, peste 50% sau control efectiv prin alte mijloace, o adaugă în întregime.

Asta descalifică start-upurile finanțate de fonduri de investiții. O firmă de doisprezece oameni, deținută majoritar de un fond care controlează și companii mai mari, poate trece prin consolidare de 250 de angajați fără să angajeze pe nimeni. Investitorii știu de regulă asta; fondatorii, de regulă nu, până când serviciul de validare cere lanțul de acționariat.

Personalul se numără în unități anuale de muncă, deci angajații cu normă parțială și cei sezonieri contează proporțional, în timp ce ucenicii și persoanele aflate în concediu pentru creșterea copilului sunt excluse. Cifrele vin din ultimele situații financiare anuale aprobate, iar un prag trebuie depășit doi ani consecutivi ca statutul să se schimbe efectiv, un singur an excepțional nu vă costă statutul și nici nu vi-l aduce.

Statutul are consecințe financiare directe: eligibilitatea pentru instrumente dedicate IMM-urilor, rate de finanțare mai mari în unele scheme și acces la topicuri rezervate IMM-urilor. Se verifică la validare, nu se ia pe încredere, deci stabilirea lui sinceră de la început este mai ieftină decât apărarea lui ulterioară.