Subcontractare

Subcontractarea înseamnă cumpărarea unei părți din activitatea proiectului de la un furnizor extern, la preț de piață. Este legitimă și frecventă (testare, certificare, lucrări clinice, fabricație specializată, traducere, audit) și este totodată elementul pe care evaluatorii îl chestionează cel mai des.

Trebuie prevăzută în descrierea acțiunii, cu sarcinile și un cost estimat. Subcontractarea care apare pentru prima dată într-o situație de costuri atrage o constatare. Atribuirea trebuie să urmeze principiul celui mai bun raport calitate-preț și să evite conflictele de interese, iar un beneficiar ținut de legislația achizițiilor publice trebuie să respecte și acea lege; regulile lui interne nu înlocuiesc obligația.

Sarcinile de bază ale proiectului nu pot fi subcontractate. Dacă activitatea care face semnificativă participarea organizației dumneavoastră este cumpărată de la un furnizor, evaluatorii vor întreba de ce furnizorul nu este partener, iar răspunsul este rareori confortabil.

Rata forfetară pentru costurile indirecte nu se aplică subcontractării. Fiecare euro mutat de la propriul personal la un subcontractant pierde regia de 25% pe care euro-ul acela ar fi purtat-o altfel, pe lângă marja proprie a furnizorului. Subcontractarea este comodă, dar nu este ieftină în acest buget.

Furnizorul nu dobândește drepturi de acces la rezultate și nu datorează niciunul în schimb, ceea ce este exact potrivit pentru un serviciu de rutină și greșit pentru orice activitate inventivă. Acolo unde un subcontractant ar putea produce ceva protejabil, fie aduceți-l ca partener, fie rezolvați proprietatea în contract înainte să înceapă lucrul, nu după ce reușește.